Una din caracteristicile lumii noastre dezorientate este cautarea unui conducator, a unui ghid; ea este avida de modele; are placerea sa studieze sufletele puternice care au stiut sa se conduca si sa conduca pe altii.

Dorim sa prezentam aici unul dintre aceste suflete, chiar mai bun: un venerat arhiereu, Parintele nostru Fondator Monseniorul Jean Marie.

Un tata pentru toti, stie sa ne-o dovedeasca în fiecare zi, dându-si viata picatura cu picatura cu o rabdare fara limita pentru fiecare din noi, fiind la dispozitia tuturor în orice moment al zilei.

Cine s-a apropiat de el fara sa-i aprecieze duiosia parinteasca, zâmbetul sau plin de mila? Oricând gata sa-l asculte pe cel care are nevoie sa se confeseze, el stie cum sa înteleaga si sa sfatuiasca pe cel tulburat, sa redea speranta celor disperati, sa consoleze inimile îndurerate, sa încurajeze sufletul pacatosului care-si regreta pacatele.

Niciodata nu-si închide poarta celor ce au nevoie, vaduvelor sau orfanilor, asemenea Parintilor Bisericii.

Ne da exemplul simplu al Sfintei Evanghelii, trait cu un dinamism iesit din comun, un curaj fara egal, o capacitate de munca fascinanta, toate încununate de un profunda si reala dragoste pentru Preasfânta Fecioara Maria.

Ce minune sa participi la Liturgia sa care ne duce pâna la cer si ce bucurie sa-l regasim printre saraci, servindu-le drept exemplu al Slujitorului în suferinta.

Asemenea unui Sfânt Atanasie al timpurilor moderne, el se ridica într-o lume pierduta, fara pastor, ca un aparator al adevaratei credinte.

Asemenea Sfantului Pavel, el merge neobosit în locurile cele mai îndepartate pentru a semana samânta cea buna în via Domnului.

Pentru noi este cu adevarat bunul Pastor sub al carui toiag este bine si linistitor sa traim. Cu adevarat el îsi cunoaste oile si ele îi recunosc vocea.

Sfântul Iosif Calasanz, vorbind despre Fondatorii Ordinelor Religioase exprima minunat aceasta originalitate care distinge aceste suflete de elita:

"Un fondator are întotdeauna în felul în care spiritul sau se manifesta ceva original, uneori excesiv; daca ar fi ca toata lumea n-ar realiza nimic iesit din comun. Rareori el arata prudenta excesiva, el paraseste cararile batute pentru ca Opera lui este un raspuns la nevoi noi.

El are nevoie de o anumita independenta pentru a-si urma ideea care numai lui i-a venit si care altora de multe ori, le pare de neînteles pentru ca n-au primit de la Dumnezeu aceasta idee."